PERFORMER | Inegalitati economice de gen in Romania

05 Feb Inegalitati economice de gen in Romania

Posted at 10:56h in Egalitate de sanse by theadmin

0 Likes

Analiza realizata in noiembrie 2021 de Ștefan Guga, Alexandra Sindreștean (Syndex)

Din continut:

În România, inegalitatea de venit în rândul populației generale este a doua cea mai mare din UE, după Bulgaria. În același timp, decalajul de remunerare între femei și bărbați este printre cele mai mici, România părând mai avansată din acest punct de vedere decât majoritatea țărilor occidentale.

În ritmul în care societatea românească se preocupă să elimine decalajele de gen, femeile din România ar mai avea cel puțin încă un veac de inegalitate de înfruntat. Asta e ceea ce sugerează evoluția indicelui parității de gen calculat de Forumul Economic Internațional în 2021.

Existența inegalităților de gen pleacă de la o constatare banală dar grăitoare: a te naște femeie implică în continuare o probabilitate mai mare să fii abuzată fizic și verbal, să-ți abandonezi studiile, să fii plătită mai puțin decât colegul tău deși desfășurați același tip de activitate, să porți singură responsabilitatea creșterii copiilor sau a îngrijirii părinților, să accesezi cu dificultate anumite servicii medicale sau să fii ucisă de partenerul de viață.

În funcție de locul în care te-ai născut, familia care te-a crescut, localitatea în care trăiești, munca pe care o depui, normele sociale dominante sau măsurile căruia statul decide să le acorde prioritate, viața ta ca femeie poate fi marcată de condiții extrem de defavorabile sau poate fi semnificativ îmbunătățită.

Situația decalajelor de gen în România rămâne îngrijorătoare. În ciuda faptului că la nivelul anului 2019, țara a înregistrat creșteri semnificative în privința puterii de cumpărare a veniturilor femeilor (+6,1 puncte față de 2018, IEG 2020), scorul pentru rata ocupării femeilor a scăzut (-0,1 puncte față de 2018, IEG 2020 și -0,4 puncte față de situația de la nivelul anului 2010, IEG 2013).

Discrepanțele între femei și bărbați se mențin pregnante îndeosebi în sfera îndatoririlor casnice, sarcinilor de îngrijire și resurselor de timp dedicate activităților sociale.

Participarea pe piața muncii

În 2020, femeile reprezentau 52,4% din populația totală a României, însă doar 45,5% din populația activă pe piața muncii. La capitolul participare pe piața muncii din IEG, România este antepenultima țară din UE și doar una dintre cele două în care nu s-a înregistrat niciun progres între 2013 și 2021 — cealaltă este Danemarca, care avea încă din 2013 una dintre cele mai reduse inegalități de gen la acest capitol.

Rata de activitate a femeilor pare să fie mai puțin sensibilă la ciclurile economice decât cea a bărbaților, indiferent dacă vorbim de perioadele bune sau de cele proaste. În privința ultimilor ani, remarcam că rata de activitate a femeilor era în 2019 la același nivel ca în 2014, în ciuda unei evoluții foarte bune a economiei și a cererii de forță de muncă în această perioadă.

Cea mai des întâlnită cauză a inactivității femeilor din România este cea a obligațiilor familiale, inclusiv îngrijirea adulților cu dizabilități sau a copiilor. Aproape o treime (32,7%) din femeile în vârstă de muncă, dar inactive, spuneau în 2020 că aceste obligații sunt principalul motiv pentru care nu participă pe piața muncii, în comparație cu undeva la o cincime (21,9%) la nivelul Uniunii Europene.

Concluzii

Inegalitatea de gen din România este astăzi printre cele mai mari din Uniunea Europeană, neexistând niciun progres semnificativ de-a lungul ultimului deceniu.
Migrația femeilor din România pentru a presta muncă de îngrijire în străinătate este un fenomen de masă, cu implicații masive pentru modul în care ar trebui să înțelegem problema inegalității de gen la nivel european.
În ciuda unei creșteri economice importante și a unei perioade economice teoretic foarte bune înainte de pandemie, participarea femeilor pe piața muncii a rămas la niveluri foarte scăzute, atât față de bărbați, cât și din punct de vedere istoric. O parte consistentă din femeile active intră în categoria lucrătorilor familiali neremunerați, situată la granița dintre activitate și inactivitate și cu un grad mult mai mare de vulnerabilitate decât categoria salariaților, unde femeile sunt clar subreprezentate.
În sectoarele feminizate tendința este ca femeile să ocupe poziții inferioare bărbaților.
Inegalitățile de gen de pe piața muncii se reflectă în decalaje de venit. În sectorul privat, perioada de creștere economică a fost însoțită de o lărgire semnificativă a decalajelor de venit între femei și bărbați. Pe de o parte, avem o concentrare a femeilor în sectoarele în care predomină contractele de muncă cu salariul minim. Pe de altă parte, avem o creștere substanțială a decalajelor de venit între femei și bărbați în sectoarele cu salarii medii mari, precum băncile și asigurările sau IT&C. În privința celui din urmă, situația e cu atât mai complicată, din moment ce e prezentat ca un sector-vedetă, presupus complet diferit de restul economiei și care ar trebui să ne indice direcția generală pentru viitor.
Viitorul decalajelor de venit dintre femei și bărbați pare a fi oricum unul sumbru, ele tinzând să crească tocmai pentru generațiile tinere.

Vedeti documentul complet aici:

http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/18613.pdf