Egalitate de sanse

Aspecte si legislatie privind nediscriminarea si accesul egal la educatie

Îti cunosti drepturile pe piata muncii?

Întotdeauna exista solutii! Nu te lasa DISCRIMINAT!

Legislaţia generală în domeniul antidiscriminării şi egalităţii de şanse constă în Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi combaterea tuturor formelor de discriminare modificată şi republicată în MonitorulOficial nr.99 din 8 februarie 2007.

În domeniul egalităţii de şanse pe criteriul de gen se aplică Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, actualizată până la data de 11 ianuarie 2007.

Ce este egalitatea de sanse?

Egalitatea de sanse reprezintă conceptul conform căruia toate ființele umane sunt libere să-si dezvolte capacitățile personale și să aleagă fără limitări impuse de roluri stricte.

Egalitatea de șanse are la bază asigurarea participării depline a fiecărei persoane la viața economică și socială, fără deosebire de origine etnică, sex, religie, vârstă, dizabilități sau orientare sexuală.

Ce este discriminarea?

Discriminarea este diferența de tratament a două sau mai multe persoane aflate în situații identice sau comparabile sau dimpotrivă tratarea identică a unor persoane aflate în situații diferite atât timp cât un asemenea tratament nu are nici o justificare obiectivă.

Cine poate fi victima discriminării?

Oricine poate fi victima a discriminării! Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 indică o serie de criterii în funcție de care o persoană poate fi discriminată: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, sexul, orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasă, infectarea cu virusul HIV, apartenența la o categorie defavorizată.

Articolul 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului adaugă culoarea, limba, opiniile politice sau de altă natură, originea socială, averea, nașterea sau orice altă situație.

Discriminarea pe criteriul de gen

Egalitatea între femei și bărbați este un drept fundamental și o condiție necesară pentru realizarea obiectivelor de creștere economică, ocuparea forței de muncă și a coeziunii sociale.

Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, în cadrul relațiilor de muncă, înseamnă accesul nediscriminatoriu la:

• alegerea sau exercitarea liberă a unei profesii sau activități;

• angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante și la toate nivelurile ierarhiei profesionale;

• venituri egale pentru muncă de valoare egală;

• informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare, perfecționare, specializare și recalificare profesională, inclusiv ucenicia;

• promovare la orice nivel ierarhic și profesional;

• condiții de încadrare în muncă și de muncă ce respectă normele de sănătate și securitate în muncă, inclusiv condițiile de concediere;

• beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum și la sistemele publice și private de securitate socială;

• organizații patronale, sindicale și organisme profesionale, precum și la beneficiile acordate de acestea;

Discriminarea după criteriul dizabilitate

Persoanele cu dizabilități au drepturi egale cu toți membrii societății: au dreptul la demnitate, egalitate de tratament, de viață independentă şi de participarea deplină în societate.

Discriminarea persoanelor cu dizabilități se manifestă în mod direct prin:

– limitarea șanselor egale de a participa la viața publica;

– limitarea posibilităților de a avea o viată socială obișnuită;

– imposibilitatea de a se angaja și a-și câștiga existența;

– imposibilitatea de a avea acces la anumite instituții sau utilități care intervin în viața de zi cu zi.

Discriminarea după criteriul varsta

Principalele probleme cu care se confruntă persoanele vârstnice în România sunt:

– dificultățile de percepere de către societate a persoanelor vârstnice ca reprezentând o importantă resursă culturală și profesională;

– slabă conștientizare de către societate, a importanței îmbătrânirii active ca element de bază în asigurarea egalității de șanse pe parcursul întregii vieți;

– accesul redus al femeilor de peste 55 de ani pe piața muncii.

Discriminarea după criteriul etnie

Discriminarea pe criteriul de rasă şi etnie reprezintă o formă de excludere şi respingere a unei persoane sau grup de persoane, pornind de la rasa sau etnicitatea persoanei sau persoanelor.

În țara noastră, discriminarea după criteriul etnie se datorează în principal:

– deficiențelor în aplicarea legislației existente (educație, cultură, justiție, administrație locală, mass-media etc.), mai ales la nivel regional și local;

– discrepanțelor notabile între capacitatea de organizare și acțiune a organizațiilor minorităților naționale;

– slabei reprezentări a femeilor și a tinerilor aparținând minorităților naționale în viața publică;

– persistenței unor stereotipuri negative referitoare la unele minorități naționale în opinia publică și în mass-media;

– insuficientei promovări a identităților multiple și a diversității etno-culturale, lingvistice și religioase.

În ce situații ne putem întâlni cu discriminarea la locul de muncă?

– La recrutare și angajare;

– În stabilirea, schimbarea condițiilor de muncă, a sarcinilor la locul de muncă;

– Salarizarea – plată egală pentru muncă egală și pentru muncă de valoare egală;

– Formarea și perfecționarea profesională

– Concedierea;

– Relațiile dintre angajați, pe orizontală.

– Relațiile cu clienți.

Poți trimite o plângere/sesizare/reclamaţie/ cerere către:

ANES – Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Șanse între femei şi bărbaţi. La ANES poţi cere sfaturi şi depune plângeri sau reclamaţii privind situaţii de discriminare pe bază de sex.Tel: 021 316 2044 | www.anes.ro

CNCD – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. La CNCD poţi trimite petiţii şi sesizări şi vei primi asistenţă de specialitate pentru redactarea plângerii şi cu privire la prevederile legislative legate de discriminare. CNCD poate sancţiona angajatorul, dacă se dovedeşte că acesta te-a discriminat. Tel: 021 312 6579 | www.cncd.org.ro

Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de muncă. La Inspecţia Muncii te poţi adresa pentru a sesiza încălcări ale prevederilor legale din domeniul relaţiilor de muncă. În urma sesizării, inspectorii de muncă declanşează un control la

angajatorul reclamat şi îl poate sancţiona, dacă se dovedeşte că a încălcat legea.Tel: 021 302 7030 | www.inspectmun.ro

Instanţa judecătorească. În cazul în care instanţa hotărăşte că ţi-au fost încălcate drepturile, poţi primi despăgubiri pentru daunele produse şi pentru suferinţa cauzată. Acţiunea în instanţă este scutită de taxă de timbre.