Dezvoltare durabila
Legislatie cu privire la dezvoltarea durabila si protectia mediuluiDezvoltarea durabila
Dezvoltarea durabilă a fost identificată ca fiind una dintre cele mai mari provocări cu care societăţile noastre se confruntă în secolul 21. Activităţile nesustenabile cresc inegalităţile sociale, economice şi ecologice, înrăutătăţind degradarea mediului şi limitând calitea vieţii. Este un fapt larg acceptat astăzi că sistemele noastre de educaţie au un rol critic în atingerea scopurilor dezvoltării durabile deoarece „echipează” pe cei care învaţă cu cunoaştere, abilităţi şi atitudini necesare pentru reorientarea structurilor şi sistemelor sociale.
Guvernul României, întrunit în şedinţă la 12 noiembrie 2008, a dezbătut şi aprobat Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă la orizontul anilor 2013–2020–2030.
Documentul urmează prescripţiile metodologice ale Comisiei Europene şi reprezintă un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, şi al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, prin Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă.
Elaborarea Strategiei este rezultatul obligaţiei asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene conform obiectivelor convenite la nivel comunitar, în special cele statuate în Tratatul de aderare, în Strategia Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă şi în Strategia reînnoită a UE pentru Dezvoltare Durabilă din 2006.
Legislatie nationala
– Ordinul MMSC nr. 1579/19.06.2013 privind aprobarea ROF MMSC
– Ordinul nr. 509 din 09.04.2010 (cu Anexa nr. 1 şi Anexa nr. 2)
– Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări prin Legea 265/2006, cu modificările si completările ulterioare;
– Legea nr. 22/2001 privind ratificarea Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră (Convenţia Espoo);
– Legea nr. 293/2006 pentru acceptarea amendamentului la Convenția Espoo (Espoo 25 februarie 1991) adoptat prin Decizia II/14 a celei de-a doua Reuniuni a părţilor la Sofia la 27 februarie 2001;
– Legea nr. 86/2000 privind ratificarea Convenției privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiție in problem de mediu, semnata la Aarhus la 25 iulie 1998;
– Legea nr. 349/2009 pentru ratificarea Protocolului privind evaluarea strategică de mediu la Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră;
– Legea nr. 104/2011 (MO nr. 452/28.06.2011) privind calitatea aerului înconjurător;
– Legea Apelor nr. 107/1996 (MO nr. 244/08.10.1996), modificată de HG nr. 948/1999 (MO nr. 568/22.11.1999), Legea nr. 404/2003 (MO nr. 713/13.10.2003), Legea nr. 310/2004 (MO nr. 584/30.06.2004), Legea nr. 112/2006 (MO nr. 413/12.05.2006), OUG nr. 130/2007 (MO nr. 780/16.11.2007), OUG nr. 3/2010 (MO nr. 114/19.02.2010), aprobată prin Legea nr. 146/2010 (MO nr. 497/19.07.2010), OUG nr. 64/2011 (MO nr. 461/30.06.2011), OUG nr. 71/2011 (MO nr. 637/06.09.2011) şi OUG nr. 69/2013 (MO 386/28.06.2013);
– Legea nr. 211/2011 (MO nr. 837/25.11.2011) privind regimul deşeurilor;
– Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare;
– Ordonanța de urgență nr. 152/2005 (MO nr. 1078/30.11.2005) privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, modificată şi completată de Legea nr. 84/2006 (MO nr. 327/11.04.2006), modificat de OUG nr. 40/2010 (MO nr. 283/30.04.2010) aprobat prin Legea nr. 205/2010 (MO nr. 765/16.11.2010);
– Ordonanța de urgență nr. 57/2007 (MO nr. 442/29.06.2007) privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, modificată de OUG nr. 154/2008 (MO nr. 787/25.11.2008), Legea nr. 329/2009 (MO nr. 761/09.11.2009), adoptată prin Legea nr. 49/2011 (MO nr. 262/13.04.2011) şi modificată de Legea nr. 187/2012 (MO nr. 757/12.11.2012);
– Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 (MO nr. 659/05.09.2002) privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase
– Hotărârea Guvernului nr. 1470/2004 (MO nr. 954/18.10.2004) privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor modificat de HG nr. 358/2007 (MO nr. 271/24.04.2007);
– HG nr. 780/2006 (MO nr. 554/27.06.2006) privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, modificată de HG nr. 133/2010 (MO nr. 155/10.03.2010), HG nr. 399/2010 (MO nr. 286/30.04.2010), HG nr. 1300/2010 (MO nr. 874/28.12.2010), OUG nr. 115/2011 (MO nr. 926/28.12.2011) şi HG nr. 204/2013 (MO nr. 248/30.04.2013);
– Hotărârea Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe;
– Ordinul MMGA nr.995/2006 pentru aprobarea Listei planurilor si programelor care intra sub incidenta HG 1076/2004;
– Ordinul nr. 117/2006 pentru aprobarea Manualului privind aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe;
– Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului;
– Ordinul comun MMP/MADR/MAI/MDRT nr.135/84/76/1.284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private;
– Ordinul MAPM nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului;
– Ordinul MAPM nr. 864/2002 pentru aprobarea proceduri de evaluare a impactului asupra mediului in context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră;
– Ordinul MMP nr. 405/2010 privind constituirea şi funcționarea Comisiei de analiza tehnica la nivel central, cu modificările și completările ulterioare;
– Ordinul MMDD nr. 1798/2007 privind procedura de emitere a autorizaţiei de mediu, cu modificările și completările ulterioare;
– Ordinul MM nr. 1026/2009 pentru aprobarea condiţiilor de elaborare a Raportului de Mediu, Raportului privind Impactul asupra Mediului, Bilanţului de Mediu, Raportului de amplasament, Raportului de Securitate şi a Studiului de Evaluare adecvată.
Obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene
– Limitarea schimbărilor climatice şi a costurilor şi efectelor sale negative pentru societate şi mediu;
– Să ne asigurăm că sistemul nostru de transport satisface nevoile economice, sociale şi de mediu ale societăţii noastre, minimizând impacturile sale nedorite asupra economiei, societăţii şi mediului;
– Promovarea modelelor de productie şi consum durabile;
– Îmbunătăţirea managementului şi evitarea supraexploatării resurselor naturale, recunoscând valoarea serviciilor ecosistemelor;
– Promovarea unei bune sănătăţi publice în mod echitabil şi îmbunătăţirea protecţiei împotriva ameninţărilor asupra sănătăţii;
– Crearea unei societăţi a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarităţii între şi în cadrul generaţiilor, asigurarea securităţii şi creşterea calităţii vieţii cetăţenilor ca o precondiţie pentru păstrarea bunăstării individuale;
– Promovarea dezvoltării durabile pe scară largă; asigurarea ca politicile interne şi externe ale UE sunt în acord cu dezvoltarea durabilă şi angajamentele internaţionale ale acesteia.
Protectia mediului
În sensul conceptului de dezvoltare durabilă, domeniul „protecţia mediului” vizează:
a) controlul şi reducerea poluării aerului, apei şi solului;
b) protecţia resurselor naturale;
c) gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase
Ce este dezvoltarea durabila?
Dezvoltarea durabilă promovează conceptul de conciliere între progresul economic şi social fără a pune în pericol echilibrul natural al planetei.
Dezvoltarea durabilă a fost gândită ca o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi caută în primul rând prezervarea calităţii mediului înconjurător.
Dezvoltarea Durabilă reprezintă, în contextul românesc, dorința realizării unui echilibru, o sinteză între aspirațiile cetățeanului născut liber, societatea de care depinde și prin care se definește și contextul care permite realizarea de sine. Acest echilibru pornește de la om, actor central care caută un echilibru individual și condiții favorabile pentru a se realiza. Condițiile favorabile sunt influențate de societatea care trebuie să îl susțină și să îl motiveze și de mediul prin care se regăsește și își poate găsi echilibrul. Rolul statului în contextul dezvoltării durabile este să ajute la realizarea acestui echilibru, nu doar pentru cetățenii de acum, dar și pentru generațiile viitoare.
Linkuri utile
http://www.mmediu.ro/beta/domenii/dezvoltaredurabila/